În triste acorduri de chitară,
Răsună gândurile de altădată.
Şoapte, piese, cuvinte nerostite...
Am strâns în suflet prea multe.
Suflete nevinovate, priviri îndurerate,
Acele corzi ce nu le voi mai auzi şoptind.
Acei prieteni ce-mi spuneau poveşti minunate...
Acel drumul ce s-a sfârşit ţipând.
Cercetări nemărturisite, acuzaţii nelămurite,
Ma răscolesc ca un prizonier condamnat la moarte
În lagărul unor minţi bolnave şi mă întristez...
Neputinţa şi durerea mi-a întunecat gândirea.
A luat sfârsit scena de azi; ţipetele, lacrimele au încetat!
Azi iubesc amintirile ce mă doboara şi mă răscolesc,
Chitara plânge-n depărtare, a sosit momentul sa plec...
Acum eu mor şi vă las pe veci acel timp nepreţuit.
