" Emoţii. O evadare din realitate se anunţă. Poveste transpusă din visele mele. Sens opus. Amestec de umbre într-un vechi refugiu. Acea strada fără nume, căutări în zadar. O lume creată din gânduri. Completare fără cursur. Locuri de neuitat. Un cufăr cu vise deţin în care ţin ascunse: zâmbete, simţiri, gesturi. Păstrez totul în suflet. Nu cauta răspuns în aceste versuri ci în tine."
Mi-am încărcat
visele cu prea multe clipe din realitate şi au prins gustul fericirii. Plecare
spre est, un zambet timid mă reîntoarce în visele care mi-au răscolit
amintirile în ultima perioadă. Trecutul l-am uitat, l-am abandonat undeva, pe o stradă întunecată, rămănând
doar iluziile care mi le făcusem în acea zi. Multe
spaţii goale: frică, nostalgie, nebunie...
Odată cu trecerea timpului ne dăm seama
că tot ce a fost cândva nefast, face parte din mirajul vieţii efemere .
Primăvara târzie îmi
demonstrează că eul imatur al adolescenţei se află pe marginea independenţei.
N-am să trec niciodata acea limită şi să ajung în
mijlocul viselor ascunse, acolo unde totul e posibil. Cred că e un semn nelalocul lui,
căzut într-un mediu vid.
În fiecare zi mă uimeşte dezamăgirea cotidiană a lumii şi sfârşesc mereu închinzându-mă în adăpostul viselor mele protectoare.
Uneori îmi
lipseşte căldura viselor, amintirilor, refugiului deunăzi însă m-am pregătit
suficient încât să lupt şi să renunţ la orice pentru El.
Pentru simplul zâmbet al lui conturat în privirea mea, pentru simpla lui prezenţă
ataşată umbrei mele, pentru toate acele momente de fericire petrecute, mi-aş da şi
ultima zi din viata pentru o clipă cu El.
Într-un final, am
redevenit acel copil din totdeauna. Mă simt iubită, ocrotită şi în sfârşit mi-am recâştigat încrederea în sine.
N-am reuşit să definesc starea în care m-am aflat până acum, dar cu siguranţă în acest moment mă ajută căldura sufletelor dragi.
Mă
scufund spre început şi încerc din nou să-ţi urmăresc fiecare mişcare, să-ţi descopăr şi cea mai
ascunsă slăbiciune pe care o ai.
Lăsând deoparte
toate lucrurile cu sau fără sens (impropriu spus), il iubesc şi l-aş desena oricând, mulţimea culorilor
străbutate de sclipirea fericirii mă aşteaptă.
Deja am înşirat
prea multe cuvinte, acum vreau să pastrez doar aceste sentimente complicate şi
să nu mă împotrivesc sufletului ce-i aparţine Lui.
"E greu să închei brusc o etapă din viaţă. Cu regrete amare sau dulci. Gândurile persistă. Inocenţa nu se ascunde. Mi-e de ajuns. Nu mă pune să uit sau să inteleg. Meditaţie incertă. Tot ce vreau e să fiu fericită. Şi tu, bineînţeles. "
Mi-am creat
propriul Univers şi îmi place...!!
