Sentimente, vise, dorinte...

Mi-ai luat zambetul in palme…
Ai spus c-ai sa fii ca altadata.
O scena de gelozie cunoscuta si totusi neobisnuita,
Mi-e greu sa descriu priviri ciudate,
Sfasiate de timp si inecate-n lacrimi.
Azi resimt regrete si privesc plecand
Amintiri ce inca nu s-au pierdut
Sentimente ce inca zac in noi…
O usoara adiere de vant si plang,
Sperand ca nu-i totul pierdut….
Sperante ce se nasc din vise minunate,
Iubirea ce se zbate in iluzii imprastiate.
Suferinte ce inca nu s-au uitat…mai degraba
S-au pierdut prin cuvinte nebanuite
Si iar TE VREAU.
Credeam ca esti aici, dar esti departe,
Iubeam tot ce tu dispretuiai si de mine uitam,
Simteam nevoia sa rad, sa plang, sa meditez…
Dar m-am pierdut si am renascut intr-o alta lume!!
Strigam si tu nu ma auzeai…
Mi-e dor… mi-e dor de trupul tau, desi nu l-am avut!
Ti-e dor…ti-e dor de sarutul meu maret!!
Trupurile noastre tremurau cand incercau a se apropia,
Aveam aceleasi simtiri, aceleasi dorinte
Incercam din rasputeri sa ma stapanesc insa nu reuseam.
Erau mai presus de mine sentimentele, dorintele, visele ce nu vor fi uitate niciodata!!!
As fi vrut sa ma las purtata de ganduri, iubire, dorinte…
Ce-i cu mine?! Ce insemni pentru mine?!
E doar un joc sau e iubire?!
E un vis sau chiar realitate?!
Tot ce stiu e ca azi un sarut m-a vindecat,
Priviri nebanuite, cuvinte nerostite, sentimente ascunse, secunde neterminate…
O iubire imposibila intre noi se naste.
Prefer sa simt doar iubirea decat sa ma pierd in vise neimplinite!!

Singurul adevar

Vad lumea prin clepsidre spulberate...
Iar noi, oamenii nu facem nimic pentru a incerca sa evadam din acesta realitate.
Cu totii credem ca traim in Paradis, dar ne dam seama ca traim intr-o inchisoare fara cale de iesire.
Moartea ar fi o solutie, insa nu suntem capabili sa creem din acest Paradis un Iad nebanuit!!
Timpul se scurge iar noi ne gandim absurd la ideea de nefiinta si incercam sa fim visatori intr-o lume imaginara.
Totul pare sumbru, chiar si zambetele oamenilor care trec pe strada si observ cum gandurile oamenilor sunt departe de aceasta realitate.
Fete triste, posomorate, fara nici un chef de viata, privesc in departare reusind in vis sa mearga mai departe, doar in vis nu si in realitate.
Incerc sa par fericita alaturi de persoanele care ma fac sa zambesc, uit pentru un moment ce inseamna tristetea interioara. Ma bucur ca exista acei oameni care incearca sa para oameni cinstiti si nu sunt!!!
Incercand in zadar sa descifrez tainele sufletului, in noi zace o neliniste si doare.
Viata ne-a pus de cele mai multe ori la teste, a pus la indoiala sentimentele, dorintele, visele noastre. Ma doare sa privesc in jur si sa observ cum naivitatea pune stapanire pe suflet si lumea face din mine ce vrea. Timpul a trecut, nu mai am nimic de pierdut, am pierdut tot si am castigat doar speranta ca maine ma voi trezi si voi fi asa cum mi-am dorit desi as fi vrut sa se intample asta de ceva timp.