Ce simţi acum? E doar adierea de vânt ce te aduce în gândul meu întunecat.
Erai tu sau altcineva? E timpul să ţipi pentru libertate. Oare despre ce libertate discutăm?
Să fie cea interioară? sau cea care te ţine în viaţă?? Invită-mă la dans, să uităm împreună ce înseamnă suferinţa-n doi. Deschide ochii, eşti acolo unde ai visat să fii!
Zâmbeşte, o privire perfidă iţi blochează drumul ştiut şi te indeamnă să fugi.
Pleacă, eşti liber să faci ce ţi-ai dorit din totdeauna. N-ai reuşit să-mi dictezi în tot acest timp ce trebuia să aleg, pe ce drum să merg şi pe cine să iubesc.
Te autodistrugi? Cum reuseşti? Spune-mi şi mie cum izbucneşti în plâns şi nimeni nu vede.
O ating şi îi simt fiecare fior în parte, dorul apăsător o înalţă spre acel păcat nedescoperit.
Ce zace într-un suflet palid de iubire bolnavă? Păcătuieşte, găseşte Iadul pe pământ.
Dispari din calea mea, diavol muritor! Nu mă bântui şi nu-mi fura... inocenţa!!
Copilă, deschide ochii...mai ai multe de simţit şi de văzut! Acesta e doar crudul început....
Primeşte cu braţele deschise pe cei ce te-au iubit mereu şi necondiţionat!
Multe spaţii goale, suflete distruse, zboruri frânte, iubiri nebănuite.
Dacă ai curaj, mergi spre Rai, te aşteaptă îngerul tau păzitor.
E doar decizia ta....e timpul să te trezeşti şi să iei o pauză îndelungată!
