Trecuseră toate clipele de
tristețe. Se apropie momentul cel magic. Se așezase peste frumusețea
amintirilor un praf de iubire nevăzută. Uneori, când mă priveai subtil, aveam
impresia că și tu ai aceleași sentimente. Mi-aș fi vândut cu nepăsare sufletul
pentru o singura privire de a ta.
Simt cum dezastrul emoțional se îmbină
asemeni unui miracol fugitiv ce-mi curăță prăpăstiile din suflet și îmi
încălzește chiar și ultimele iluzii. Au pierit stările de tristețe, disperare
și neliniște. În locul lor a luat naștere o stare efermeră de fericire lină ce
se așterne peste cioburile de vise sfărâmate.
Mă crezi că aș dori să-ti spun că pășesc desculță prin zăpadă
și nu simt frigul ce mi-a amorțit trupul?
Dezlănțuire plăcută în locul unde am ajuns
de atâtea ori și nu-mi șterg lacrimile de pe obraji ce-mi arată din nou starea
de fericire. Timpul ne ajuta să reflectam la dorințele noastre, ne acoperă
rănile făcute și tot el ne explică îndoielile, așteptările și toate greșelile
făcute. O fărâmă de viață deja s-a scurs, o parte din dragoste rămâne pe veci,
să nu uităm că nu trăim un vis și cu întreaga existență vom inventa, modela,
vom reuși să învingem teama astfel incât îți voi transmite fantezia mea reală.
O să ne întoarcem peste ani în trecut și
o să privim cu ochii împânziți de riduri și nostalgii ce au doborât durerile
pământești și o să simțim că iubirea nu a pierit ci doar a luat o altă formă
nedefinită azi.
N-are sens să ne gândim ce vom face mâine când noi n-avem
nici o urma de regret desprinsă din ziua de ieri. Reflecții disperate se arată
în zare, lipsite de realitate, desprinse din labirintul minții luminate ce nu
încetează a crede că nu se pot opri simțirile interioare.
Am nevoie acum de tine să-mi spui
cuvinte simple, să-mi simți ritmul accelerat al dorințelor răbdătoare, să faci
dintr-o clipă eternitate și să fie cu adevarat realitate.
Să-ți exprim starea de fericire?
Mi-e aproape imposibil
să-ți spun prin cuvinte, deși ele mă ajutau mereu însă azi m-au părăsit, în schimbul
lor sunt simțirile care mă leapădă de orice urmă de melancolie, am uitat până
și acel drum întunecat cu atâtea plânsete, griji, neîmpliniri, dorindu-mi să-mi
măresc orizonul în ce privește calea cunoașterii spre tine. Deși nu observi,
interiorul meu acceptă orice provocare din partea ta.
Ai crede că-s nebună dacă îți spun că
visez cu ochii deschisi și te simt lângă mine?!
Îmi vine să râd, să plang, să îmbin zâmbetul cu lacrima,
iubirea cu indiferența, spunându-ți ca mi-e dor de tine.
Până și muzica pe care o ascult îmi
transmite aceeași stare de euforie deplină încât orice lucru pe care-l fac mă
duce cu gândul la tine. Fără să bănuiești, ți-am analizat fiecare gest, fiecare
cuvânt, fiecare respirație încercând să întipăresc câte mai multe clipe astfel
încât totul să fie o reverie continuă.
Am în suflet o mulțime de amintiri frumoase pe care nu mă
satur să le retrăiesc imaginându-mi că sunt din nou acolo.
Azi iubesc până și teama de a te pierde
pentru că simt că vei ramane aici, azi și pentru totdeauna.