duminică, 30 decembrie 2012

Stare de fericire



   

    Trecuseră toate clipele de tristețe. Se apropie momentul cel magic. Se așezase peste frumusețea amintirilor un praf de iubire nevăzută. Uneori, când mă priveai subtil, aveam impresia că și tu ai aceleași sentimente. Mi-aș fi vândut cu nepăsare sufletul pentru o singura privire de a ta.
    Simt cum dezastrul emoțional se îmbină asemeni unui miracol fugitiv ce-mi curăță prăpăstiile din suflet și îmi încălzește chiar și ultimele iluzii. Au pierit stările de tristețe, disperare și neliniște. În locul lor a luat naștere o stare efermeră de fericire lină ce se așterne peste cioburile de vise sfărâmate.
Mă crezi că aș dori să-ti spun că pășesc desculță prin zăpadă și nu simt frigul ce mi-a amorțit trupul?
    Dezlănțuire plăcută în locul unde am ajuns de atâtea ori și nu-mi șterg lacrimile de pe obraji ce-mi arată din nou starea de fericire. Timpul ne ajuta să reflectam la dorințele noastre, ne acoperă rănile făcute și tot el ne explică îndoielile, așteptările și toate greșelile făcute. O fărâmă de viață deja s-a scurs, o parte din dragoste rămâne pe veci, să nu uităm că nu trăim un vis și cu întreaga existență vom inventa, modela, vom reuși să învingem teama astfel incât îți voi transmite fantezia mea reală.
    O să ne întoarcem peste ani în trecut și o să privim cu ochii împânziți de riduri și nostalgii ce au doborât durerile pământești și o să simțim că iubirea nu a pierit ci doar a luat o altă formă nedefinită azi.
N-are sens să ne gândim ce vom face mâine când noi n-avem nici o urma de regret desprinsă din ziua de ieri. Reflecții disperate se arată în zare, lipsite de realitate, desprinse din labirintul minții luminate ce nu încetează a crede că nu se pot opri simțirile interioare.
    Am nevoie acum de tine să-mi spui cuvinte simple, să-mi simți ritmul accelerat al dorințelor răbdătoare, să faci dintr-o clipă eternitate și să fie cu adevarat realitate.
     Să-ți exprim starea de fericire? 
 Mi-e aproape imposibil să-ți spun prin cuvinte, deși ele mă ajutau mereu însă azi m-au părăsit, în schimbul lor sunt simțirile care mă leapădă de orice urmă de melancolie, am uitat până și acel drum întunecat cu atâtea plânsete, griji, neîmpliniri, dorindu-mi să-mi măresc orizonul în ce privește calea cunoașterii spre tine. Deși nu observi, interiorul meu acceptă orice provocare din partea ta.
    Ai crede că-s nebună dacă îți spun că visez cu ochii deschisi și te simt lângă mine?!
Îmi vine să râd, să plang, să îmbin zâmbetul cu lacrima, iubirea cu indiferența,  spunându-ți ca mi-e dor de tine.
    Până și muzica pe care o ascult îmi transmite aceeași stare de euforie deplină încât orice lucru pe care-l fac mă duce cu gândul la tine. Fără să bănuiești, ți-am analizat fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare respirație încercând să întipăresc câte mai multe clipe astfel încât totul să fie o reverie continuă.
Am în suflet o mulțime de amintiri frumoase pe care nu mă satur să le retrăiesc imaginându-mi că sunt din nou acolo.
    Azi iubesc până și teama de a te pierde pentru că simt că vei ramane aici, azi și pentru totdeauna.



miercuri, 5 decembrie 2012

Vis himeric





Va trebui să îndur țipătul disperat, privirea pierdută, iubirea neștiută și visul neîmplinit de atâtea intrigi cu picioare scurte. Vei trece peste aceste simțiri cândva și vei intelege ca tot ce am facut n-a fost în zadar și în acel moment te vei gândi prin ce-am trecut eu. O să fie prea tarziu.... pentru a mai recupera părțile distruse din mine!
 

O frântură de timp se îneacă într-o altă viață. A rămas prezentă doar umbra corpului ce zace pe pământul umed. Nu pricepi nimic, nu încerca să afli ceea ce nu vrei. 
Privește-i ochii pierduți în depărtare, ar avea atâtea cuvinte să rostească și totuși o reține ceva. Astfel, încerc să conturez abstract câteva simțiri, totul ar fi în culori, precum un curcubeu, nevăzutele combinații ce încerc să le fac pe foaia alba îmi marchează privirea.
Ascultă liniștea ce s-a așezat în această pagină, suspine și un amalgam de vise furate dintr-un cosmos îndepărtat. Învăluie dansurile desprinse și atinge-mi trupul să simți cum tremur, cuprinde-mi bătaile inimii și fă-le să înceteze. Odată cu speranța apare și un vis mareț, speră să devină realitate. Parcă râde dar în următoare clipă plânge, simte fluturi în stomac și crede c-a găsit sensul fericirii dar defapt e doar o amăgire cruntă.
Aș da orice să-mi găsesc menirea pe acest pământ. Durerea pricinuită de neîmplinire mă îndeamnă la nestăpânirea simțirilor, realitatea mi-a smuls fericirea ce-o trăiam în Paradisul viselor.
Sunt explicații ce doresc să ți le ofer însă sunt incerte, lacrimile nu și-au găsit încă liniștea. Îmi simt sufletul strain în al meu trup și nu accept să mă tratez ca pe un bolnav lucid repetând durerile interioare ce mă rod în fiecare zi. 
Mă poți găsi în orice: în vise, în tăcere, în lacrimi dar niciodata în alt om. 
Știu că pretinzi mereu că mă izbesc de fericiri cotidiene lipsite de bucurii însă, barierele fericirii imense îmi taie răsuflarea și mă aruncă în gânduri singuratice.
Aș vrea să dispară regretele și să reușesc să-mi spulber toate greșelile făcute până acum.