Am obosit….nu mai pot! Încerc să iau o pauza şi totuşi scriu. Sunt încă aici, poţi schimba orice lucru doreşti în viaţa ta. Toate acele amintiri îti sunt în gând acum,se zbat între trecutul apropiat şi prezentul ce refuza a le accepta.
Şi totuşi scriu…parcă şi acum simt acele cuvinte,decizii luate ce m-au lovit şi mi-au distrus parţile vitale pe care le mai aveam…gaseşti vreun sens al vieţii noastre?
Poate ai stat de vorba în tot acest timp cu o ciudată…auzisei o mare parte despre acele zile în care nu-si gasea locul…ochii îi erau uscaţi privind prea mult în neant,versuri inerte aici venind ca un fulger asupra vieţii tale.
Gânduri necunoscute ce zac în viitor şi cu toate astea scriu…opreşte-te şi priveşte-n jur. Lucruri fara sens, cuvinte care nu-şi gasesc locul, suflete nemărginite ce înca se zbat...
Sunt multe scrisori necitate şi netrimise inca... vor fi aruncate, rupte înainte de a le descoperi cineva.Tăcea...nu mai simţea durere!
Te-ai saturat să tot citeşti fraze neterminate. Ei, bine….poţi să pleci!
Eşti liber să zbori spre alte zări, spre alte realităţi. Nu le distruge totul , lasă-le să trăiască în aceste necuvinte ce de demult le cauţi.
Peste ani, poate te voi vedea aşezat la o margine de drum şi îţi vei da seama cât timp a trecut, cât a durut şi nu în ultimul rând,ce ai simţit!
