Îmi zoresc metastazele în iluzii străvechi,
aș vrea să renunț, să renunț de a mai fi Eu. Urăsc azi timpul ce s-a oprit, eternitatea visului și teama ce a pus stăpânire pe trupul meu. E doar blestemul asupra căruia am fost supusă. Nu mai sunt
aceleași cuvinte de pana acum, s-au schimbat, odata cu ele a venit și toamna.
Totul se oprește
acum: ploaia, vântul, ceasul din perete și inima mea laolaltă.
Început de toamna brusc, frig absurd de-mi îngheață iubirea în suflet. Plutesc în tăcere, într-o singurătate inegalabilă
cu regretul apus peste poemele neîntalnite de dragoste adevărată, poți asculta
sunetul melancolic al nopții ce vine. Gânduri nebune, vise rupte din carți și
trăite cu doruri neînchipuite de oameni.
Pereții-s goi, cenușii, reci și răbufnesc acum, să-ți vorbesc despre ciudațenia
pe care o traiesc și o simt în fiecare zi. Ascultă-mi glasul doborât de atâtea lupte
crunte cu imaginația mângâiată de sărutul pe obraz și șterge-mi lacrimile care
curg de zile intregi, sfârșind în ploaie ca un copac strivit la pământ.
Zâmbetele
au uitat să se trezească, trecutul a ramas intact, am încremenit uitându-mă neîncetat
la scrisoarea pusă în sertar. Nu vreau să mă revolt asupra destinului nedrept
ce-a luat hotărârea în locul meu. Ma simt neputincioasă în fața timpului pustiu
și diferit de cel ce mi s-a spus că va fii.
Ți-ai închipuii că joc într-o piesa
de teatru, că-mi cunosc perfect rolul dar nu e adevărat. Vocea dispare treptat,
se pare că trebuie să mă completez cu sunetele ce le aud și cu literele pe care
încerc să le scriu. S-ar putea să crezi că nu sunt eu, cea care
spune că viata e ireală și totuși trăim amândoi în același Univers doborât.
Retrăiesc
acel moment la nesfârșit și mă întristez, iți simt prezența aici, acolo, peste
tot. Nu ințeleg acea taina și nu reușesc sub nici o forma s-o dezleg. Mi se
suprapun mii de idei în minte care nu sunt uitate și nici date la o parte.
Nostalgia mi-a uscat vocea, vremurile trecute mă sufocă și mă înec cu visele păstrate
în suflet atâta timp.
Încerc să fredonez un refern vechi purtat în gând de ceva
vreme, nimănui nu i-am cerut să mă urmărească și totuși o face. Nu vreau să
crezi că-s nebună încercând să te atrag, vreau doar să vezi că
sufletul iți vorbește mereu.
