Desenez iar o urmă de iubire părăsită într-un colţ al cufărului neatins de vise ireale, nu există distanţe egale decât între acei paşi de dans pe care nu i-am inventat niciodata. Era o privire fixă, mută. Am încercat din totdeauna să lucrez prin praful de stele însă n-am reuşit decât un vers tenebru, fără sfârşit şi început. Eu nu vreau să las cuvinte în urmă, un întuneric clar în care să acuz tot ce vad în faţă ci să ascult formele nedefinite ale iubirii măreţe însă aparţinând unui suflet nedeclarat învins. În miile de fraze smulse dintr-o carte rupta, aruncate la întamplare, lucram la compoziţia perfectă a muzicii din zori. Acelaşi loc şi totuşi neobişnuit, de fiecare dată mai străin în care mă transformam într-un diavol decăzut şi admiram iubirea în vis ca un cântec perfect desprins din realitate. Acelaşi tu, mereu diferit prin a ta privire dură. Ştiam de mult că visele se termină dintr-o dată şi că îmbrătişările noastre sunt prinse în gânduri condamnate la pedeapsă. Nu-i o piesa de teatru trasă în tăcere şi plânsete laolaltă. Lasă-te fermecat de praful adunat de degetele sorbite de puterea dragostei.
Întotdeauna ai ştiut ceea ce sunt. O visătoare neînvinsă. O notă muzicală nerostită. Un acord neglijat de uitare. Iţi reamintesc că am suflet şi păstrez fiecare clipa petrecută, fără să-ţi simt prezenţa, fără să pot privi lumea cu alţi ochi, fără să te judec; trăiesc totul printr-un cântec rostit de o voce inconfundabilă putând astfel să-ţi imaginezi miile de moduri în care te-am visat. Alte dimensiuni are sentimentul de acum...
Ochii îi am pierduţi în sensurile amestecate în urma tuturor gândurilor avute. Sunt o fiinţa umană care speră, visează, iubeşte nespus de mult. Acea scânteie de lumină e imensă, ambiţia işi recapătă puterea.
De cele mai multe ori, mă trezesc izbindu-mă de acea urmă de nepasare care mă determină să ţip de durere. Sunt doar o nebună care visează la iubirea absolută. Poate că scopul tău e altul, insa îmi ucizi o parte din vise, le dobori spunând că de umbra lor nu poţi trăi. Nici o teamă străină, poti pleca oricând, nu te ţin legat dar există simţiri care nu înşeală spunându-ţi adevărul suprem.
Visele au ajuns să fie realitatea mea, am incredere deplină în ele. Ştiu că se vor îndeplini, pentru că ele fac parte din mine. Nu dramatizez, asta-i viaţa mea. Mă crezi sau nu, imaginaţia nu-ţi joacă feste.
Şterge-mi orice urmă de existenţă din viaţa ta reală, insă nu vei reuşi niciodată să mă scoţi din suflet. Uită-te-n jurul tău. Mă blochez la orice pas făcut, sunt doar acea cartea care este scrisă în continuare cu propriile mele fapte.
