miercuri, 14 martie 2012

Dorinţă nebună

O singură dorinţă mi-a mai rămas s-o readuc la viaţă
Păcat sau nu, e tot ce mai am în suflet, traiesc pentru a dărui
Respira adânc, respira de parcă se stinge puţin câte puţin
Coşmaruri sau vise, iluzii sau realităţi, meditaţii spre nesfârşit.

Blestem timpul azi, să se opreasca-n loc pentru o veşnicie
Parcă te simt din depărtare cum te zbaţi, cum tresari
Aştept să-mi scrii pe buze, subtil, un vers plin de pasiune
Stau să-mi număr gândurile, însă mă pierd imediat ce te zăresc.

Căci simt în astă noapte o altă revelaţie, privindu-mă-n oglindă
Te doresc, asta-i păcatul meu, ce-l ascund în fiecare zi în suflet
Să mă săruti în noapte, trupurile noastre se caută pretutindeni,
Şi ale noastre simţiri ce nu mai pot fi stăpânite de îndată.

Te aşteptam cu o mulţime de emoţii inexplicabile, cu un dor nebănuit.
Speram în fiecare clipă c-ai să vii, să-mi desenezi săruturi inocente.
Să ne regasim blocaţi în acel loc al nostru, o evadare din realitate.
Să te transpun în fantezie, în versuri, să fii nebunia mea de-o viaţă.

Te regăseşti cu mine prin aceste versuri pline de înţelesuri neuitate.
Te simt aici deşi ti-am cunoscut doar acei ochii minunaţi care mă atrag.
Te desenez oriunde, oricând doreşti, tânjesc dupa eternul timp al nostru
Vino aici, strange-ma-n brate si sopteşte-mi că visul tău mă cuprinde.