Confesiuni

" Emoţii. O evadare din realitate se anunţă.  Poveste transpusă din visele mele. Sens opus. Amestec de umbre într-un vechi refugiu.  Acea strada fără nume, căutări în zadar.  O lume creată din gânduri. Completare fără cursur.  Locuri de neuitat. Un cufăr cu vise deţin în care ţin ascunse: zâmbete, simţiri, gesturi. Păstrez totul în suflet. Nu cauta răspuns în aceste versuri ci în tine." 

Mi-am încărcat visele cu prea multe clipe din realitate şi au prins gustul fericirii. Plecare spre est, un zambet timid mă reîntoarce în visele care mi-au răscolit amintirile în ultima perioadă. Trecutul l-am uitat, l-am abandonat undeva, pe o stradă întunecată, rămănând doar iluziile care mi le făcusem în acea zi. Multe spaţii goale: frică, nostalgie, nebunie...

Odată cu trecerea timpului ne dăm seama că tot ce a fost cândva nefast, face parte din mirajul vieţii efemere .

Primăvara târzie îmi demonstrează că eul imatur al adolescenţei se află pe marginea independenţei.

N-am să trec niciodata acea limită şi să ajung în mijlocul viselor ascunse, acolo unde totul e posibil. Cred că e un semn nelalocul lui, căzut într-un mediu vid. 

În fiecare zi mă uimeşte dezamăgirea cotidiană a lumii şi sfârşesc mereu închinzându-mă în adăpostul viselor mele protectoare.

Uneori îmi lipseşte căldura viselor, amintirilor, refugiului deunăzi însă m-am pregătit suficient încât să lupt şi să renunţ la orice pentru El.

Pentru simplul zâmbet al lui conturat în privirea mea, pentru simpla lui prezenţă ataşată umbrei mele, pentru toate acele momente de fericire petrecute, mi-aş da şi ultima zi din viata pentru o clipă cu El.

Într-un final, am redevenit acel copil din totdeauna. Mă simt iubită, ocrotită şi în sfârşit mi-am recâştigat încrederea în sine. N-am reuşit să definesc starea în care m-am aflat până acum, dar cu siguranţă în acest moment mă ajută căldura sufletelor dragi. 

Mă scufund spre început şi încerc din nou să-ţi urmăresc fiecare mişcare, să-ţi descopăr şi cea mai ascunsă slăbiciune pe care o ai. 

Lăsând deoparte toate lucrurile cu sau fără sens (impropriu spus), il iubesc şi l-aş desena oricând, mulţimea culorilor străbutate de sclipirea fericirii mă aşteaptă. 

Deja am înşirat prea multe cuvinte, acum vreau să pastrez doar aceste sentimente complicate şi să nu mă împotrivesc sufletului ce-i aparţine Lui.

"E greu să închei brusc o etapă din viaţă. Cu regrete amare sau dulci. Gândurile persistă. Inocenţa nu se ascunde. Mi-e de ajuns. Nu mă pune să uit sau să inteleg. Meditaţie incertă. Tot ce vreau e să fiu fericită. Şi tu, bineînţeles. "

Mi-am creat propriul Univers şi îmi place...!!