Vis himeric

Va trebui să îndur țipătul disperat, privirea pierdută, iubirea neștiută și visul neîmplinit de atâtea intrigi cu picioare scurte. Vei trece peste aceste simțiri cândva și vei intelege ca tot ce am facut n-a fost în zadar și în acel moment te vei gândi prin ce-am trecut eu. O să fie prea tarziu.... pentru a mai recupera părțile distruse din mine!

 

O frântură de timp se îneacă într-o altă viață. A rămas prezentă doar umbra corpului ce zace pe pământul umed. Nu pricepi nimic, nu încerca să afli ceea ce nu vrei. 

Privește-i ochii pierduți în depărtare, ar avea atâtea cuvinte să rostească și totuși o reține ceva. Astfel, încerc să conturez abstract câteva simțiri, totul ar fi în culori, precum un curcubeu, nevăzutele combinații ce încerc să le fac pe foaia alba îmi marchează privirea.

Ascultă liniștea ce s-a așezat în această pagină, suspine și un amalgam de vise furate dintr-un cosmos îndepărtat. Învăluie dansurile desprinse și atinge-mi trupul să simți cum tremur, cuprinde-mi bătaile inimii și fă-le să înceteze. Odată cu speranța apare și un vis mareț, speră să devină realitate. Parcă râde dar în următoare clipă plânge, simte fluturi în stomac și crede c-a găsit sensul fericirii dar defapt e doar o amăgire cruntă.

Aș da orice să-mi găsesc menirea pe acest pământ. Durerea pricinuită de neîmplinire mă îndeamnă la nestăpânirea simțirilor, realitatea mi-a smuls fericirea ce-o trăiam în Paradisul viselor.

Sunt explicații ce doresc să ți le ofer însă sunt incerte, lacrimile nu și-au găsit încă liniștea. Îmi simt sufletul strain în al meu trup și nu accept să mă tratez ca pe un bolnav lucid repetând durerile interioare ce mă rod în fiecare zi. 

Mă poți găsi în orice: în vise, în tăcere, în lacrimi dar niciodata în alt om. 

Știu că pretinzi mereu că mă izbesc de fericiri cotidiene lipsite de bucurii însă, barierele fericirii imense îmi taie răsuflarea și mă aruncă în gânduri singuratice.

Aș vrea să dispară regretele și să reușesc să-mi spulber toate greșelile făcute până acum.