luni, 20 februarie 2012

Sfârşit şi început de viaţă

Ma obosesc degeaba, încercând să aflu sensul tristeţii din sufletul meu. Un lucru ireversibil e acela că trăiesc. Supravieţuiesc în lumea asta perfectă crezând că sunt o imperfectă. Ciudă, spaimă, jocuri, modelări,desene bine definite în opera lor de artă nescrisă şi neadresată părţilor omeneşti. Să cunosc Universul pe care-l asalt în fiecare zi cu un gând bizar? Nu mai simt nevoia să traversez drumuri fara sens, străzi murdare de noroiul sufletelor reci. Să ascund nimicul ce zace în trupurilor voastre colorate? 
Să-mi fur dreptul de a fi Eu însumi? Nici gând. Mai bine îmi îmbrac gândurile cu ceva miraculos, real ; să-l cunoşti ai vrea, însă prefer să-l ţin bine ascuns. Oamenii sunt prea ocupaţi cu altceva decât să înteleagă acele dimineţi înfumurate de vise în exces. 
Suflete înghetate de somnul prea adânc în care nu simt comunicarea dintre zbaterile lăuntrice şi cele exterioare.  Imaginaţie bogată. Ce-a mai ramas în urma luptelor cu binele? Te-am desenat în toate formele posibile, am distrus atâtea gânduri îmbibate-n în nopţi nedormite şi am aruncat atatea cuvinte pline de iubire, dar toate astea într-o zi m-au trezit şi mi-au adresat cuvinte de prisos...
"Transformă-te într-un alt om, schimbă-ti idealurile şi revino în Univers. Priveşte, zâmbeşte, spune ideile mărete."
Nu voi mai fi nici eu şi nici aceste versuri pe care le scriu pentru tine. Voi scrie decât despre ce mi-am dorit din totdeauna. Inimiile încatuşate de atâtea vibrări ascunse. 
Planuri de realizat prinse în îmbraţişarea celorlalţi. Aud ecoul amintirilor cum se zbat să nu le părăsesc, însa nimeni nu m-a învatat să le păstrez dupa atâtea încercări zadarnice să-mi fie bine. Să studiez asupra neantului de dor?! Asupra picăturilor de linişte?? Asupra nebuniei din vis?! 
Mă retrag acum într-un somn infinit şi o să uit acele fantome care mă copleşesc şi mă fac să mă pierd în uitare. Obosite sunt şi lacrimile de dor, înfrânte de iluziile de iubire. Aştept sfârşitul neputinţei mistuit de neantul tău. Cu un ultim vers mai spun că adevărul etern se află în temniţa inimii nebune din mine.

2 comentarii:

  1. Iarasi am facut parte din trairile tale ... sau mai bine zis, m-am regasit in ele :)
    Felicitari pentru articol!^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!! Fiecare din noi, vrand, nevrand ne regasim!!:)

      Ștergere