Acea zi

Priveşte-o fără teamă, o chemai prin gânduri, era nehotarătă...
Vine, se asează, tăcea, parcă ii lipsea ceva, locul ei de altădată
Se ascundea sub câteva cuvinte banale ce încerca să le rostească
Dintr-o dată linişte deplină, nepăsarea ta ii stârnea dorul de a pleca.

Ajunsese epuizată la celălalt capăt de drum, vroia să se elibereze
Într-un fel sau altul, se simţea vinovat de tot ce se întamplase cu ea
O idee absurdă îi trecu prin gând, să-i spună tot ce avea în minte
Goluri, aşteptări, dăruia tot ce putea fără a cere ceva in schimb.

Repară-ţi greşeala, învaţă să fii tu, fă-l să înţeleagă ce vrei să spui
Pretuieşte fiecare moment, iubirea si ura sunt sentimente de neuitat
Oameni sunt dispuşi să te ajute, să-ţi ofere zâmbete, timp şi prietenie
Poate te întrebi ce ai avut, ce mi-a placut, ce am de castigat?!

Nu sunt capabilă să-ţi răspund, n-am dreptul de a-ţi rosti cuvinte simple
Închide ochii, uită-te-n jur şi strânge-n suflet tot ce am spus până acum
Nu-mi permit să repet greşeala, nici s-o îngrop definitiv ci doar să trec peste
Nu-i nevoie de intermediar să mă fac înţeleasă prin aceste versuri scrise.

Mi-e dor de acea zi în care n-am ştiut niciunul dintre noi cum s-o preţuim
A trecut pe langa noi ca fulgerul, nu ne-am dat seama ce puteam realiza
Raţiunea nu mai are nicio putere, ramane doar dorinţa de a retrăi clipa
Caută timpul, dă-l inapoi dar nu schimba nimic, bucură-te (doar) de acea zi.