luni, 8 martie 2010

Am ales sa plec...


Realizez, poate, dupa mult timp c-am deschis o usa spre un nou orizont sau poate am reusit dupa atatea incercari dezamagite sa fiu Eu insumi.
"Inca scriu cuvinte care nu-si au rostu', inca simt trecutul aproape si, poate, o sa-l simt tot timpu', insa stiu ca trebuie sa merg mai departe...
Am pierdut prea multe clipe minunate, in schimbul lor am preferat sa tin in mine si sa nu spun nimanui ce simt, n-am crezut si am oprit timpul in loc sa zambesc.
Am ales sa plang si sa ma schimb atunci cand tu ma rugai sa iubesc, am ales sa uit si sa plec atunci cand tu ma faceai sa zambesc...am ales sa-ti frang inima cand tu mi-ai spus ca ma iubesti...
Din prea multe iluzii spulberate am ales o alta cale, am ales sa ma inalt la cer si zbor. Visam ca nu puteam sa te port pe aripi si sa te rugam sa ierti tot ce eu am distrus prin felul meu de a fi si sper sa poti candva sa uiti...si sa ierti. Condamna-ma daca vrei...
Acum, o noapte tarzie, stau si privesc in urma...si-mi spun..."ce vremuri au trecut!!"...desi nu-mi vine sa cred, timpul s-a pierdut!
Uneori am luat decizii fara sa le inteleg sau fara sa meditez.
As fi vrut sa ma pierd printre stele, sa fiu una dintre ele insa sa nu trec prin ce am trecut... Am iertat si am acceptat prea multe de la cei din jur, am renuntat cu greu la cineva, am sa lupt si am sa incerc sa fiu ceea ce n-am reusit in tot acest timp sa fiu.
................................................................................

Daca as putea sa descifrez tacerea ta, sa stiu la ce gandesti si, poate, as reusi sa nu mai fiu la fel... Incerc sa alerg dupa iluzii desarte, incerc sa fac ca totul sa fie bine dar realizez ca nu fac nimic. De atatea ori n-am fost in stare sa iau decizii singura, nu vreau sa ajung din nou la aceeasi concluzie : "Am gresit si doare..."
Sunt dimineti in care nu vreau sa vad si sa vorbesc cu nimeni...vreau doar sa visez.
Daca as fi vrut sa-ti spun in fata toate aceste cuvinte, n-as fi avut curaj, insa prin calea de a scrie sper sa intelegi ca n-am vrut sa ranesc.
Nu sunt doar cuvinte aruncate pe hartie, sunt trairi ce inca ma rascolesc, sunt vise ce au ramas neimplinite.
Daca as fi putut evita ca totul sa se intample astfel, as fi vrut insa n-am putut.
Sunt zile in care as vrea sa uit cine sunt, ce vreau, ce-mi doresc ci doar sa traiesc visul care cred ca-mi apartine.
Am incercat sa ma desprind de realitate si sa traiesc in vise prea frumoase ca sa fie adevarate, si poate-s clipe ratacite si pierdute undeva departe.
Tot ce-mi ramane sa sper e ca intr-o zi, teama ce-o simt va pieri. N-are rost sa mai fug si sa ma mai ascund de cruda realitate, aici am ajuns si nu vreau sa ma reintorc in trecut.
Si stiu ca acum te gandesti la ce citesti si poti sa ma judeci,nu mai conteaza, n-are nici un farmec. Ma amagesc cu simple fapte si poate te simti pierdut si cauti raspunsuri la intrebari ce nu exista in realitate.
Desi mi-e greu sa accept si sa recunosc: AM PIERDUT!!
Ai putea sa te pui in locul meu?! Sa simti, sa crezi k lumea nu-i doar a ta?!
Si o sa gasesti doar vise spulberate..."
Inchei aici o etapa din viata si pornesc spre un nou inceput.
E primavara si n-as vrea sa fie din nou iarna, simt si mi-e teama sa cred ca din nou pot sa iubesc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu